vreau

vreau înapoi în acel punct din viaţa mea unde cea mai mare problemă ce se cerea rezolvată era legată de şcoală, haine, băieţi sau certuri stupide între fete.
vreau să pot umbla de colo-colo râzând, fără nicio grijă.
vreau să pot glumi.
vreau să mă pot băga seara-n pat cu zâmbetul pe buze.
vreau să dorm bine.
vreau să mă trezesc cu chef de viaţă.
vreau să mă bucur de o zi cu soare.
vreau să mă bucur de o zi ploioasă.
vreau să am fluturi în stomac.
vreau să-mi placă ceva, orice.
vreau să ştiu cine sunt.
vreau un vis, o motivaţie.
vreau ceva-n viitorul ăsta de câcat care să merite cu adevărat.
vreau o destinaţie.
vreau o explicaţie.
vreau..

Roz

Te iubesc cum iubeşte floarea-soarelui lumina, şi peştele răcoarea apei . Te iubesc cum numai eu te pot iubi, zi şi noapte, necondiţionat, fără remuşcări sau regrete. Iubesc să te iubesc. 
N-aş trăi fără să te iubesc. te iubesc! 
4 zile.

Iute.

Ţin minte. Îmi plăcea să râd. Râdeam mult şi des, şi din orice, şi zgomotos, până îmi dădeau lacrimile şi mi se tăia respiraţia.

Orice poate fi vindecat printr-o cură sănătoasă de râs.

Ce deosebeşte râsul de alte lucruri e că nu ai nevoie de motiv, măsuri de protecţie, nu ai de curăţat după şi nu are cum să-ţi dăuneze.

Umple goluri, deschide uşi, face clipa mai bună .

Mi-e dor să râd.

i ve already done this, i ve already been through this once before,so why again? i ve lost all my power, all my dreams, plans, longings, i ve got nothing left, and yet.. here i am. it feels like sinking with an anchor attached to my neck, pulling me even deeper.. they say the hope it s the last to die, well ok, it s dead, so what the hell am i supposed to do? i m not gonna attempt on my life (i stink at this anyway, since i m still alive), but i just don t feel like fighting anymore, and pretending, and smiling to people, and answering the eternal "what's up?" with the other eternal "fine", when in fact nothing s fine, everything s awful, shitty, fucked up etc. i m filled up with rage, but too tired and exhausted to do anything.. i keep looking for a way to pull myself back together, but in the end i have to give up, because i always get to the exactly same conclusion: i m nothing but a bundle of contradictions.. 
i cant get any help, because i m too scared to open myself and confide (once again) in someone, unless i have the certainty that they understand me, but i also feel like no one knows me, they are practically all strangers, even my parents and my close friends, so there's not a single human being i could go to..
i m not complaining.. maybe i somehow deserve it all, for i ve sinned a lot, and i still have a heavy conscience, but it seems to me that i ve ended up as a helpless case, and it freaks me out...
i feel lost.. i might be..

View all Bucharest events on Eventful

Vrei doar să te mişti, să sari, să te pierzi, să uiţi.

Muzica îţi dictează, peste ţipetele disperate ale adunăturii-ţi de oase şi muşchi.
Simţurile sunt amorţite, te detaşezi, eşti tu, acordurile alea nebune şi nimic mai mult.

Şi cel mai neaşteptat, nu ai nevoie de suflet. Golurile sunt umplute efectiv de valul de sunete.

Aviz amatorilor, probabil că n-ai nevoie nici de prea mult creier. :)

E minunat.
2 zile

17

Asta e. Pot mirosi deja vârsta de 17 ani.
Aroma se răspândeşte rapid şi-mi trezeşte cheful de viaţă.
Furnicături ciudate anunţă revenirea celor pierdute.
E ca o primăvară mult aşteptată.
Şi e grozav de bine!
Pentru început, oricum.
Inima tace.
Te-ar vrea lângă mine . .