S.L.A.

Îmi place să te privesc prin pauze..

De departe, atât cât este decent.

Uneori mi-e frică să nu mi se citească în ochi foamea şi pofta nebună de a te avea. 

Alteori mă întreb chiar eu dacă poate fi real: doi ca noi, să joace atât de bine rolul unor străini..

Iubesc să te privesc, pur şi simplu.

Să urmăresc cu privirea liniile corpului tău, pe care le ştiu vibrânde sub atingerea mea şi să-ţi admir muşchii ţâşnind obraznici de după cămaşă.

Am nevoie să te privesc, pentru a-mi hrăni sentimentul ăla de satisfacţie.

Pentru că oricât de imposibil ar părea, la sfârşitul zilei, în braţele tale, reflectând asupra momentului, sunt tot EU!